Surorii mele - William Wordsworth

E prima zi blândă de martie:
Fiecare minut e mai dulce ca cel dinainte;
Măcăleandrul cântă din zada înaltă
Ce stă lângă ușa noastră.

O binecuvântare plutește în aer,
Ce pare să reverse un simțământ de bucurie
Peste copacii goi și munții golași,
Și peste iarba din câmpul verde.

Surioară! (e dorința mea)
Acum că am terminat micul dejun,
Grăbește-te, lasă deoparte treaba de dimineață;
Ieși afară și simte soarele.

Edward va veni cu tine; și, te rog,
Îmbracă-te iute în haina de pădure;
Și nu lua nicio carte: căci această zi
O vom dedica tihnei.

Nicio rânduială lipsită de bucurie nu va dicta
Calendarul vieții noastre:
De azi, prietenă dragă, vom socoti
Începutul anului.

Iubirea, acum o naștere universală,
Se strecoară din inimă în inimă,
De la pământ la om, de la om la pământ:
—E ceasul simțirii.

O singură clipă ne poate dărui mai mult
Decât ani de trudă a rațiunii:
Mințile noastre vor sorbi prin toți porii
Spiritul acestui anotimp.

Inimile noastre vor făuri legi tăcute,
Pe care le vor urma multă vreme:
Putem lua, pentru anul ce vine,
Starea de spirit a acestei zile.

Și din puterea binecuvântată ce ne înconjoară
De jur-împrejur, dedesubt și deasupra,
Ne vom clădi măsura sufletelor:
Ele vor fi acordate pe frecvența iubirii.

Așadar, vino, surioară! vino, te rog,
Îmbracă-te iute în haina de pădure;
Și nu lua nicio carte: căci această zi
O vom dedica tihnei.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Wordsworth



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.