Sonetul XXIX When in disgrace with fortune and men’s eyes - William Shakespeare

Când de noroc respins, disprețuit,
Pe plâns, de unul singur, mă aștern,
Și strig la cer, de nimeni auzit,
Și mă priversc, și soarta mi-o blestem,
Voind să fiu ca altul, optimist,
Frumos ca el, cu prieteni dăruit,
Dorind să am un scop, să fiu artist,
De ceea ce posed nu-s mulțumit;
Disprețuind aceste gânduri, iată
Că mă trezesc din nou cu tine-n gând,
Și-s ca o ciocârlie, ce se-nalță
La cer, la poarta raiului cântând.
Iubirea ta mi-aduce bogăție
N-aș da-o pentru nicio-mpărăție.


Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.