Spania 1873-'74 - Walt Whitman

Din întunericul norilor cei mai grei,
Din epavele feudale și scheletele îngrămădite ale regilor,
Din acele vechi resturi europene întregi - imperiile sfărâmate,
Catedrale în ruine, dărâmături de palate, morminte de preoți,
Iată! Trăsăturile libertății, proaspete, neîntunecate, privesc înainte - aceeași
față nemuritoare privește înainte;
(O licărire ca a feței mamei tale, Columbia,
O străfulgerare semnificativă ca a unei săbii,
Radiind spre tine.)

Nici nu credem că te uităm, Maternă;
Ai zăbovit atât de mult? Se vor închide norii din nou asupra ta?
Ah, dar Tu Însuți ni te-ai arătat acum - te cunoaștem;
Ne-ai dat o dovadă sigură, licărirea Ta Însuți;
Îți aștepți acolo, ca peste tot, timpul.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Walt Whitman



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.