Despărțind iarba preriei - Walt Whitman

Despărțind iarba preriei — respirându-i mireasma aparte,
Îi cer o corespondență în plan spiritual,
Cer cea mai deplină și strânsă tovărășie a oamenilor,
Cer să se înalțe vlăstare de cuvinte, fapte și ființe,
Ființe ale aerului liber, robuste, scăldate în soare, proaspete, hrănitoare,
Ce-și urmează propriul pas, drepte, pășind cu libertate și
autoritate — conducând, nu urmând pe alții,
Înzestrate cu o îndrăzneală de neînfrânt — cu o fire
sănătoasă și viguroasă, lipsită de orice viciu,
Ce privesc fără sfială în ochii președinților și ai guvernatorilor,
ca și cum ar spune: „Cine sunteți voi?”,
Născute din patima pământului, simple, niciodată îngrădite, niciodată
supuse,
Ființe ale Americii din inima continentului.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Walt Whitman