Vom ajunge

luni, 02 martie 2026

Drob de praf se înghesuie-n plămâni
Și parcă cade-n moleșeală,
Amestec crud de doi păgâni
Cu-a trupului uscată nădușeală.

Pe-a papilelor cea zvântă frunte,
Un gust searbăd și de colb muiat,
Nu-i de fier, dar nici de plante,
E nămol din străfunduri aruncat.

Glasul popii mi se-năbușește,
Tâmplele își iau cadența gravă,
Bate toba-nfundată, pân' se istovește
Și prin vine-mi curge o pulbere jilavă.

Pe patul de șindrile, corpul mi se lasă,
De reavăn pânză chipu-mi înfășoară,
Carnea-n oase greu mi se apasă
Și pielea parcă mi-e de ceară.

Sovon negru ce se-ntinde și răsfrânge,
Patrafirul peste văzuri mi-l lungește,
O mână din sutană se desface și mă strânge
Și-n eterna-mbrățișare mă primește.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.