Ritm imanent - Vladimir Streinu

Negre și avântate-nspre mine,
Sbor peste neliniști ridică,
Lin desfăcute, sprâncenele line,
Aripi prelunge de rândunică.

Dacă sub mări neștiute m-afund,
Printre coroli de-aprinsă așteptare,
Ochii tăi mari se deschid în afund,
Scoici cu înstelate mărgăritare.

Gândului meu schimnicia să-i razimi,
Caldă din simțuri făptura ta-mi crește
Astfel cum soarele verii în azimi
Rumen din spice se reîntregește.

Totuși, noi, suflete, păsări cerești
Nu ne-au întâmpinat niciodată;
Sufletul meu, când te mângâi, te cată,
Semen ghicit pe sub scoarțe trupești.

Orice alintare pe trup se abate:
Rostu-i rămâne pe suflet - departe;
Ducem, alăturați înspre moarte,
Singuri singurătăți ferecate.

Strigătul tău vine corn de desișuri,
Veșnic necunoscuți, veșnic aproape:
Maluri ale aceleiași ape,
Cursă peste lactee prundișuri.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Vladimir Streinu