Visele

marți, 20 septembrie 2016

Visele

Am uitat să vă spun.....
Ieri, după vecernie, mi-am adunat visele la o cafea, oferindu-le pişcoturi şi câteva cuvinte bolnăvicioase pe care ochiul le-a strâns de pe drumuri, acele drumuri străbătute de respiraţia prea obosită de a nu recunoaşte neputinţa de a mângâia cerul cu mâna, acele drumuri pe care le-am adunat într-un punct şi le-am dat foc ca nimeni şi în special tu, să nu mai mergi îmbrăcat în singurătate, călcând peste blestemul de lemn trecător.
Ieri, după vecernie, visele mi-au coborât peste nume, lăsând doar candela să fie stâlp de lumină pentru lacrima din rugăciunea ce pregăteşte naşterea unei dimineţi străine în care inima merge alături de tine,.pe celălalt trotoar al întâmplării. Funzele mor, verdele lor niciodată.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.