Într-un buzunar albastru, sub arcadele de cer,
Mă ascund când vine iarna cu ninsoare și cu ger.
Îmi e cald...și-atât de bine, crivățul nu-l simt deloc,
Trupul meu e fir de iarbă, o narcisă, busuioc.
Sunt copilul Primăverii...floare de nu mă uita,
Mac aprins de o făclie, poposit in palma ta.
Sunt un zbor de ciocârlie, lan de grâu abia ivit,
Dangătul care răsună, peste dealuri, la un schit.
Stau pitită printre gânduri, în poemele ce tac..
Și ascult cum bate-n grabă, inima mea... un tic-tac.
Ațipesc nițel...e bine, cald și moale-n așternut!
Crivățul, azi e departe, Intr-un loc necunoscut.
Florina Emilia Pincotan
Din volumul aflat în stadiu de proiect ,,Vară întârziată"
Parcurile naţionale sunt o metodă veche de conservare a naturii. Animalele de pe aceste teritorii sunt protejate şi oamenii au acces limitat. Yellowstone National Park din SUA, întemeiat în 1872, a fost primul parc naţional din lume.
Citate şi Maxime:
Ereziile sunt experimente în căutarea nesatisfăcută a omului pentru adevăr. H.G. Wells
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Detalii poezie:
Distribuie pe: