Vindiana - creaţii proprii

E prea târziu…copacii mă cerşesc la colţ de stradă,
Sunt lorzi fără averi, tu nu ai cum să-i crezi,
Eu le-am simţit doar umbra lăsată ȋn zăpadă,
Desculţă ȋndoială-n pantofi cu tocuri verzi,

- Cine oare ?!?…Cine oare ?!?…
A strigat SUFLETUL dintr-un ciob de culoare…
- Cine mă vrea, fără să se teamă de mine
Şi mă lasă să-l trec peste graniţa dintre LUME şi sine ?…

Cine n-are tăceri, să-mprumute !
Insomnia e lungă cât o viaţă de om,
Doar beznele lor mai stau să asculte
Rugăciunile sufletului ȋnainte de somn,

A nins cu friguri peste sânii mei,
Ȋn noaptea asta trec cea mai frumoasă iarnă,
Săruturile moi lovesc ȋn ei,
Când se desprind de gura ta să mi te cearnă,