Dă-mi peticele mele înapoi – 9 - Vasko Popa

Fugi, dihanie!

Chiar urmele pașilor noștri se mușcă-ntre ele,
se mușcă-napoia noastră-n țărână.
Nu suntem făcuți unul pentru altul.

Eu, stâncă rece, privesc prin tine.
Trec de-a curmezișul tău de la un cap
la altul.

Nu poate fi vorba de nici un fel de joc.

De ce ne-amestecăm peticele!?

Dă-mi-le pe-ale mele, ce faci tu cu ele?
Zadarnic îți îngălbenesc pe umeri.
Dă-mi-le-napoi.

Fugi în Nicăieriul tău!
Fugi, dihanie, de dihanie!

Unde-ți sunt ochii?
În fața ta stă o dihanie!


Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasko Popa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.