Cozonacul, mămăliga și plugarul - Vasile Militaru

Nu mai spun prin ce-ntâmplare, -
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:
- Uite ce nerușinare fără margini!... Ptiu, la dracul! -
Zise, țanțoș, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!...
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?...
Și-ntr-o clipă cozonacul, cu albuș de ou la gură,
Spuse câte bunuri sumpe are-n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună ești doar pentru porci!...
- Minți! - sbucni un glas alături,
Dintr-un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:
- De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici măcar pe dinainte
Nu i-ai trece!
Căci, să știi: din câtă lume-i pe pamânt - norod sărac -
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi iți strigă:
La o parte, cozonace!... noi trăim din mămăligă!

vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.