Ronsard la Tuluză - Vasile Alecsandri

Dedicat Domnului A. Roque-Ferrier


Ronsard, al regilor poet
Și al poeților jun rege,
Din al Parnasului boschet
Voia noi lauri a culege,

El plecă deci la Tuluză
Și' n fântână din Valeluză
Își scăldă în trecut muza.
Tuluza' ntreagă e' n serbare,
Magiștri gravi și dame multe
În Capitul cu nerăbdare
S' au adunat ca să-l asculte.
Romsard mândru 'naintează
Lira el își acordează
S' un cântec straniu intonează.
El spune 'n limba cea divină
Cum pe când Franța era' n valuri,
Străbunu-i, Banul Mărăcină
Născut pe-a Dunării verzi maluri,

Veni pe-un zmeu călare
S' ajute 'n lupta mare
L' a Francilor salvare.
Cu toți uimiți îl ascultară,
Apoi, cu glasuri triumfale,
Învingător îl proclamară
În vechile Jocuri Florale.
Iar în loc de eglantină
Lui magistrii grav închină
O! Minervă argentină.
El o privește 'n admirare
Șoptind: "O! Zee cumințită,
Izbânda mea ar fi mai mare
De-ai fi tu dulcea Afrodita".
Magistrii grav zâmbiră
Și damele roșiră
Și lung la el priviră...
Din Capitul iar spre Valeluza
Plecă Ronsard pe o zi caldă,
Însă în loc de-ași scăldă Muza,
El pe Minerva acum o scaldă.
De-atunci zeea răsfățată
În Privențe des s' arată
Cu raze vii încoronată.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri