Dorul - Vasile Alecsandri

Frunză verde mărăcine,
Nimic se prinde de mine!
De când dorul m-a lovit
Mințile mi-au rătăcit;
De când dorul m-a cuprins,
Sufletul mi s-a aprins!
Sui în deal, cobor în vale
și-mi pierd ziua tot pe cale;
Valea sui, dealul cobor,
îmi trec viața tot cu dor.
Puiculița, floare-n gură!
Când te văd în bătătură
îmi uit plugu-n arătură
Sapa-nfiptă-n curătură,
și las boii ca să pască,
Plugul să se ruginească
și sapa să putrezească.
Alei! puico, dac-ai vrea,
Patru pluguri aș dura,
țara-ntreagă aș ara.
Graiul dulce de muiere
Varsă-n suflet mângâiere
și dă omului putere
Ca să facă tot pe vrere.
Dar nu vrei, sărman de eu!
și eu mor de dorul tău!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.