Un ultim plâns

Autor:Elena R


Adăugat de: Elena R

vineri, 27 noiembrie 2020

Cornută însângerată prinsă-n lanțuri de trăire.
Implozii de moment se transpun în explozie de sine.
Cad în genunchi.
Prin lacrimi îmbibate cu temeri,
mă eliberez de tremur.
Spiritul carbonizat scapă din celula unui corp meschin.
Inspir și expir în ritm timorat,
se intensifică în timp.
Respirația devine (pseudo)eliberatoare.

Eu a fugit,
a mai rămas trup.

Pielea tresare la fiecare adiere incognoscibilă.
Cu pleoapele căzute,
permit valurilor de emoție să se reverse peste profan.

Este o reacție naturală a unei automatizări de om?
Este zbuciumul surd al unui suflu în deplină neliniște?
Este o manifestare ludică a minții mele?

Răbufniri grotești gonesc entități și nasc anomalii.
Se instalează,
într-o identitate,
o altă perioadă de plafonare apoteotică a simțurilor.

Sunt
sedată de întrebare,
sugrumată de nonrăspuns.


vezi mai multe poezii de: Elena R


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Frică
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.