Verisoara, fata de pension - Tristan Tzara

Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat:
Se apropie de banca sora Beatrice sau Evelina
Profesoara de istorie sau de greaca si latina
O, de ce trec zilele asa de rar...
Frunzele si florile cad ca foile din calendar;
Viata-i trista, dar e totusi o gradina!
Si Infanta sau Ducesa de Braganza
Iar adoarme sau isi pierde importanta - caci tu numeri
Zilele ce-or sa ramana - socotind de maini pan'la vacanta
Eu incep din nou scrisoarea si iti scriu: Ma chere cousine
Je croyais hier entendre dans ma chambre ta voix tandre et
caline.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tristan Tzara



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.