Așteptând înserarea - Tassos Leivaditis

Nu știu cum, nu știu unde, nu știu când, dar în fiecare seară
cineva plânge în spatele ușii
și muzica este prietena noastră - mereu, în somn,
auzim pașii celor înecați sau în oglindă
se perindă chipuri
pe care le-am văzut cândva pe stradă sau la o fereastră
și ele revin insistent
ca un parfum al tinereții noastre - viitorul e incert,
trecutul o enigmă,
clipa este grăbită și inexplicabilă.
Călătorii s-au pierdut în adâncuri,
pe unii i-a păstrat luna pentru totdeauna,
seara, porțile de fier se deschid cu un suspin,
poștașii au uitat drumul
și explicația o vom cunoaște cândva,
atunci când nu va mai fi nevoie de nicio explicație.


„Ah, câte roți de foc în apus - ce dorințe, Doamne, ce plăceri, visuri,
să mergem acum să ne purificăm în uitare.”

traducere Adina Velcea


Περιμένοντας τὸ βράδυ

Δὲν ξέρω πῶς, δὲν ξέρω ποῦ, δὲν ξέρω πότε, ὅμως τὰ βραδιὰ
κάποιος κλαίει πίσω ἀπὸ τὴν πόρτα
κι ἡ μουσικὴ εἶναι φίλη μας – καὶ συχνὰ μέσα στὸν ὕπνο
ἀκοῦμε τὰ βήματα παλιῶν πνιγμένων ἢ περνοῦν μὲς
στὸν καθρέφτη πρόσωπα
ποῦ τὰ εἴδαμε κάποτε σ᾿ ἕνα δρόμο ἡ ἕνα παράθυρο
καὶ ξανάρχονται ἐπίμονα
σὰν ἕνα ἄρωμα ἀπ᾿ τὴ νιότη μας – τὸ μέλλον εἶναι ἄγνωστο
τὸ παρελθὸν ἕνα αἴνιγμα
ἡ στιγμὴ βιαστικὴ κι ἀνεξήγητη.
Οἱ ταξιδιῶτες χάθηκαν στὸ βάθος
ἄλλους τοὺς κράτησε γιὰ πάντα τὸ φεγγάρι
οἱ καγκελόπορτες τὸ βράδυ ἀνοίγουνε μ᾿ ἕνα λυγμὸ
οἱ ταχυδρόμοι ξέχασαν τὸ δρόμο
κι ἡ ἐξήγηση θὰ ᾿ρθεῖ κάποτε
ὅταν δὲν θὰ χρειάζεται πιὰ καμία ἐξήγηση

Ἄ, πόσα ρόδα στὸ ἡλιοβασίλεμα – τί ἔρωτες Θέε μου, τί ἡδονὲς
τί ὄνειρα,
ἂς πᾶμε τώρα νὰ ἐξαγνιστοῦμε μὲς στὴ λησμονιά.

Τάσος Λειβαδίτης

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Tassos Leivaditis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.