Dreapta lui Cezar - Ştefan Augustin Doinaş

Atât de luminoase erau muştele
care ieşeau din nările lui Brutus
în timp ce-şi ucidea părintele – că zeii
lăsară zarurile: Cezar merita
un alt sfârşit!...
Maşinăria sorţii,
cu scripeţii ei unşi, asemeni unei
vârtelniţe cu patru braţe grosolane,
fu coborâtă iute-n Capitoliu;
viaţă şi moarte, servitute şi grandoare
curgeau din coloratele ei fuse.
Stătea acolo, chiar în faţă, la-ndemâna
celui ce-şi contempla pupilul cu oroare
şi care-acum nu trebuia decât s-o-nvârtă
în sens invers... Dar n-a putut-o face.

Mâinile lui nu erau libere: cu stânga
se apăra încă de groaznica vedenie;
în timp ce dreapta nu voia să lase
din degetele vinete care-amorţeau
un snop mărunt de fascii înflorite.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.