S-au ruinat într-o Lacrimă de Vânt a Nimănui - Sorin Cerin

Ninge cu Disperare,
pe Cerurile Ochilor tăi,
Iubire,
împotmolită în zăpada rece și murdară,
a Indiferenței,
troienită cu Zâmbete înghețate și triste,
pe străzile largi ale Durerilor,
pe care ne alunecă,
Sufletele îndoliate după noi,
ale Cuvintelor,
tot mai înfrigurate și lipsite de vlagă,
cu gândul la flăcările care le stârneau,
undeva-cândva,
pe frunțile Privirilor noastre,
atât de fierbinți,
încât aprindeau întreaga Lume,
cu Iluziile Vieții și Morții,
iar din cenușa,
Depresiilor Absurdului Carismatic,
ne clădeam Ziduri de Fericire,
care să nu lase vreodată,
să ne cuprindă Zilele fără adăpost,
ale Singurătății.
Dar toate acestea s-au ruinat,
într-o Lacrimă de Vânt,
a Nimănui.





Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.