Împovărat de plumbul cenușiu,
al Norilor de Gânduri,
ce-au tunat și fulgerat,
peste Agoniile Condiției Umane,
Cuvântul Facerii,
a avut un moment de sinceritate,
cu propriul său Sine,
acceptând că este o unealtă umilă,
a Iluziilor Vieții și Morții,
de care nu poate scăpa,
decât prin Moartea,
care moare numai odată,
cu propria ei Ființă,
fără de care,
totul ar reveni la Tărâmurile de dinainte,
de a fi această Lume,
despre care ne poate povesti,
numai Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
ascuns în noi ca să ne salveze,
șoptindu-ne despre Amintirile Viitorului.
Distribuie: