La colțul Fericirii - Sorin Cerin

Cioburi tăioase,
de Clepsidre sparte,
cu pietrele grele și ascuțite,
a Gândurilor,
aruncate de Cimitirele de Cuvinte,
pe fața Timpului nostru,
din care a început să șiroiască,
Sângele unui Răsărit al Nimănui,
în care nici unul dintre noi,
nu ne vom mai regăsi vreodată,
Eternitatea Clipei,
pe care o purtam cu mândrie,
la manșeta Zâmbetului,
ce nu ne-a mai dat întâlnire,
La colțul Fericirii,
despre care am auzit,
că s-ar fi mutat,
fără să ne lase nicio adresă.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.