Uniți prin milenare rădăcini aflate sub pământ
Ce îşi caută perpetuum legăturile de seve,
Brazii în conversații prin dimineți îşi iau avânt,
Amintindu-ne de vechi şi noi Adami şi Eve...
Moare o pădure furată undeva în munți,
Liane subterane îşi descoperă noi începuturi!
Răsărind din soluri prin nevăzute punți,
Cresc puieții din cetinile tainicelor aşternuturi...
Ascultă cu atenție sub ramurile răşinoase
Cum transmit ciudate biblii molizii cei bătrâni...
Chiar testamentele foşnindu-se ruşinoase,
Se-nchid între coperți roase, sătule să le-ngâni!
Pădurea se-nalță prin sterpul de la suprafață,
Doar în lut sunt protejate rădăcinile-i adânci...
Din măreția lui se ridică şi provocatoarea ceață,
Spre care ne-avântăm zdrobindu-ne de stânci!
Spovedania naturii este atât de generoasă!
Nu suntem noi aşa înaintea unei lingurițe cu vin...
Dar în crâşme spunem ce sufletul ne-apasă,
De-amăgitoarele păcate ce nechemate iarăşi vin!
Unii scriu cum le cântă pomii, asta le este natura...
Alții cu o vagă scuză când prin scris se-amuză,
Defulându-şi brizantin amorul, chiar în furtună ura:
Pentru muzul ce-i pierdut sau pentru iubita muză...
Natura este simplă sau aşa este şi EL!? Dar omul?
Omul nu este cel ce se complică rupt din rădăcini?
Nu singur se doboară cum doborât este doar pomul
Care are o pricină prin livada roditoare de pricini?
Punem etichete pe ambalajele vii, bine sigilate!
Pe unele iubiri ce par sortite spre dezastrul firii...
Dar aparențele de-atâtea multe ori au fost înşelate
De oameni şi de îngerii căzuți cu toți sclavii iubirii!
Cât de fulgerătoare este, sau pare, o minunată clipă
Când primăvara îşi suflă fluturii din florile de măr!
În parc pe o băncuță, savurând dintr-o negruță pipă,
Preotul stă îngândurat, nins cu flori de pomi în păr...
În acelaşi parc pe o alee lină se plimbă vaporoasă,
Purtând pe rochița-i albă: bujori, şi flori de mac,
Soraya, în pantofii cu tocuri ce-o fac mai grațioasă
Decât lebăda ce pluteşte alături la marginea de lac...
Cutremurele mici zgâlţâie pămîntul. Cutremurele puternice cauzează tremure mari şi chiar crăpături în pământ. Cele mai distructive cutremure pot muta munţi, altera cursul râurilor şi distruge oraşe întregi.
Citate şi Maxime:
Zefirul. Un uragan trecut prin cenzură. Valeriu Butulescu
vezi mai multe poezii de: Emilian Lican
Detalii poezie:
Distribuie pe: