Sonetul CXXII (obscura vremelnicie...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

sâmbătă, 14 mai 2022

E zdruncinată obştea. Invizibil,
Duşmanul schimbă case-n bastioane.
Am ţintuit ferestrele-n piroane
Şi-un nume scris pe uşă ilizibil.
Îţi văd doar umbra, niciodată chipul!
De gâde paloş nemilos atârnă
Morb fără gust, izbăvitoare zârnă
Mă iei sălaş pentru infam tertipul.
Nu-mi este trupul simplă sinecură
Ori leagăn pentru imbecile toane!
Nici prizonier al vechilor canoane
Ci pentru spiritu-mi arhitectură!
Nimic nu-l răstigneşte în piroane,
Desfid vremelnicia ta obscură!

11 mar 2020
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

O arhitectură dărămată de o ,,poezie", când poezia ar fi însemnat o melodie nepusă pe tonuri muzicale atunci când muzica a fost pusă și inventată de primii homosapiens pe versuri, dar sufletul omului este legănat de vânt precum frunzele plopului...
Emilian Lican
duminică, 15 mai 2022