Și se lăsă tăcerea

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

marți, 05 martie 2024

Cu muribunde pleoape,
sătul de-atâtea proze și de drame
pe care le citise toată viața,
însingurat copacul a foșnit:
- Aș vrea o poezie, ca ultimă dorință,
să mi-o recite vântul!

Preamilostiv e Domnul,
de-aceea, auzindu-l, din ceruri a grăit:
- Dar care-i cel mai bun poet,
să merite onoarea? Și se lăsă tăcerea...

Se-apropiase vântul
și,-nvăluind copacul cu coama-i de amurg,
sfios precum o frunză,
la tâmplă i-a șoptit:
- Voi recita din tine!


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXXXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.