Și iarăși ai plecat

Autor:Lucica Boltasu


Adăugat de: lboltasu

joi, 06 octombrie 2016

Și iarăși ai plecat, tu, vară aurie,
Din mioritic plai, spre alte galaxii,
Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie,
Pe struna existenței, plăpânde armonii.
În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută
Și traiectoria care mă înveşmântă-n lut,
În neputința cărnii, durerea-i mai acută,
Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut.

Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia
Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți,
Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia,
Ce ar putea descrie povestea altei vieți.
O viață de izbândă,hțcu pace și iubire,
Speranță, sănătate, puteri și bucurii,
Dar am primit durerea, ca mod de viețuire
Și marea întrebare: "A fi sau a nu fi!

Și mă proştern, în rugă, Îți cer mărite Tată,
Să îmi astâmperi focul din trupul marmoreu,
Țepușul ce mă ține legat, să-l scoți odată,
Să pot umbla pe cale, căci tare-mi este greu!
Mă lupt de unul singur, dar nu fără de Tine,
Credința mi-e armura ce-o port când sunt lovit,
Cânt tremură piciorul și-n duh mocnesc suspine,
Îmi amintesc cât Doamne, pe cruce-ai suferit.

Această epopee aprinde-n mine dorul
De-a explora mărirea, de-a fi cu Dumnezeu,
Se-aştern cuvinte-n șiruri, se deapănă fuiorul
Iubirilor ascunse de veac, în pieptul meu.
E frig, în ruginiul ce umple arealul,
Văd un boboc de floare, un mugur întârziat,
E ocrotit de crucea ce străjuiește dealul,
Pe care-a fost odată Isus crucificat.

Și chiar de bate vântul și bruma se așterne,
Iubirea infinită îi este-un aliat,
Chiar dacă mușcă gerul și clipele îi cerne,
Viziunea nu și-o pierde, de-a fi un rod bogat.
Da, frăgezimea piere! Frumosul și culoarea,
Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător,
Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea,
E calea care face pe om mai veghetor.

Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față,
Cu brațele întinse ca ramul dezgolit,
Simt în tăceri astrale cum cerul mă răsfață,
Căci mugurul din scoarță, la viață s-a trezit.
Și stă în așteptare, cuminte, pân-la clipa,
În care primăvara-i va da un nou avânt,
Plesnind de sănătate, își va-nălța aripa,
Uitând, lăsând în urmă și trudă și pământ.

05/20/16, Barcelona -Lucica Boltasu


vezi mai multe poezii de: lboltasu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc Alice! GBY!
lboltasu (autor)
sâmbătă, 28 ianuarie 2017



minunat poem, mereu o incantare a sufletului...
alice
vineri, 07 octombrie 2016