Mesteacăn - Serghei Esenin

Sta balai la geamuri
Mesteacanul nins.
Proaspata pe ramuri
Neaua l-a cuprins.

Ciucuri moi si floare
De argint i-a pus
Si-a tesut ozoare
Albe pîna sus.

Tihna lînga poale
Blînd s-a asternut,
Fulgi de aur moale
Pîlpîie tacut.

Zarile alene
Dau în jur ocol
Si argint din gene
Scutura domol.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ce fruuumoasa......ce frumoasa!!!!
multumesc din suflet!

si argint din gene/scutura domol....wow...ce metafora pentru lacrimi...
multumesc!!!!
danab
joi, 01 octombrie 2015