După șuvița- ntunecată - Serghei Esenin

După şuviţa-ntunecată a pădurii.
În albăstrimea neclintită,
Luna-mielușea cîrlionţată-
Se plimbă prin iarba-nflorită.

Pe lacul în roata de sălcii bătrîne
Comiţele ei împung mătasa.
De pe cărare privind îmi pare
Că apa clatină malul şi casa.

Stepa învestmîntată în şal verde
Cădelniţează fum de ceremuşă.
în răzoarele dese se ascund
Păsări cu pene de cenuşă.

O, ţinut nesfirşit şi sălbatec
Ce aproape eşti de inima mea,
În adîncul tău s-au pitit
Tristeţea şi galbena-mi stea.

Şi ţie ca şi mie ţi-e dor
De cerul înalt cu amurg roşcovan
Şi de văzduh urile libere cu zbor
De şoim şi vultan.

Dar pe deasupra-ţi, întindere albastră,
întunericul se uită greoi
Şi s-aud lanţurile Siberiei
Dincolo de cocoaşa Uralilor goi.

Moscova cârciumărescă

Traducerea Zaharia Stancu

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.