Curmături și gorgone de ceară, - Serghei Esenin

Curmături și gorgone de ceară,
O potecă-ntre sate le-a spart.
Vetre joase-nviind pe sub seară
Și urzici îmbrâncite-ntr-un gard.

Către zori, o țărână-azurie
Pe cupole-o ghicești lunecând,
Iar prin ierburi, stârnindu-le-adie
O lacustră suflare de vânt.

Verdea-ntindere dacă mi-e dragă,
Nu cu cântecul m-a cucerit –
Cu-o tristețe-a migrării mă leagă
Pe vecie cărarea la schit.

Tu pe ea mergi când ziua se-nclină
Și amurgu-i căzut pe uluci,
Să te-nchini, biata mea pelerină
Dragostei și bătrânelor cruci.

Împăcate ți-s inima, gândul.
Sorbi ectenia pân'la sfârșit.
Să te rogi lui Cristos, implorându-l
Pentru sufletul meu rătăcit.

(1916)


Traducere Ioanichie Olteanu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.