Oglindă (variantă) - Salvatore Quasimodo

Și iată-i pe trunchi
ei sparg pietre:
un verde mai nou decât iarba
că inima se odihnește:
trunchiul părea deja mort
înclinat pe râpă.
Și totul mi se pare miraculos;
și eu sunt acel nor de apă
care reflectă astăzi în șanțuri
mai albastră decât bucata sa de cer,
verde care desparte coaja
că până în seara asta nici nu era acolo.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.