La ramurile sălbatice - Salvatore Quasimodo

Și cum am putea să cântăm?
cu piciorul străin deasupra inimii,
printre morții abandonați în piețe
pe iarba tare de gheață, la plâns
din mielul copiilor, până la urletul negru
a mamei care a mers să-și întâlnească fiul
răstignit pe polul telegrafic?
Pentru ramurile sălbatice, prin vot,
chiar și harpele noastre erau atârnate,
se mișcau ușor în vântul trist.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.