Salcâmul

Autor:Rares Girea


Adăugat de: Rares Girea

miercuri, 09 iunie 2021

,,<<Israele! iată dumnezeul tău,
care te-a scos din țara Egiptului>>.’’
Exodul 32:4


Sădeam sub sion noi petale de rozete,
Cu norodul israelit la poale cu Roșie,
În dimineți spre Pi, în turle de florete,
Pe atinsul mal, coborâtor Palestinei ce leșie.

Curcubeic, din Nazaret la Betleem, plutea aurora,
Din poalele scânteii să dea viscol în deșert,
Ca din Sahare măști de fier să înghețe ora,
Pe a lui Ramses aspect cristalizat și cert.

S-a dus sub oglindă, sub arginții cei opaci,
Cu piramidele înglodate, înhumate în nisip,
La polul zero negativ, în apele înzeuate cu raci;
Reflexia lui Memses culcată sub miei făr’ de chip.

Sta a fi un descântec feeric, plutitor și ridicând,
Al luminilor albicioase ce încoronau Sinaiul,
Cuneiformic însemnat în rocile muntelui vibrând,
Să hărăzească prin sticlă calea spre cerul cu graiul.

Dar sta a se prăbuși sub vițeii lucind în soare, ce cu erezie
Urmau a se clinti în a decalogului cifre de hârtie:

,,Zidește acestui popor un loc de strămoșiri onore,
Precum a solemnului chip în revărsările colore;
Dă din acest toiag reptile mici să sară șiroaie îmboțite,
Să pătrundă înșiruirile spre porțile nopții făgăduite.’’

Montanele se scindează și ca foarfece saltă spre cer,
Iar din magmă salcâmul învie spre seară,
Și scutură din ramificații polenul galben și stingher,
Purtat de brizele șuierânde spre pictoralele de afară.

Prafuri dau a intra în adiere corturilor defalcate;
Ce calm, ce șoapte spun că dau a auzi din hăul căscat în podzol,
Și se scoboară a da ofrande în miez de noapte,
A face plecăciuni, a descânta iconicului idol.

Nu le-ați da acestor cioburi un preacurat demers,
Uite bovinele aurite cum pasc domol la trunchiul noduros;
Aurora încă pâlpâie dinspre zările cu limanul șters,
Iar datul se adapă din dumnezeirea efemerului os?

Stau să-mi neg vederea, acum sunt singur în ajuns,
Colind cu văzul nervii cerești, hrană nouă către Magen;
Stau inelate din călcâie aceste mormânturi pe șesul străpuns,
E funebru inexplicabilul laur, tot în dar, dar nu polen.

Nu se da catafalc la zarea neagră, cimitir, învelită în coșciuge,
Solitară, profetică în somnul nesperat de răspicat;
Vibrația ce o aduce: ,,Dă copaciului aer să se ruge!”
E orânduirea ieșirii din somnul închegat.

Ridici spre ceruri pumni, ce dau a arde sparte,
Și te întorci la grimase coapte ca în Eden,
Te pribegești față de totemurile deșarte,
În pustietate, departe de chiorul indigen.

Dă acestei amăgitoare zile ridicare,
Stropește scoarța cu polei de aghiasmă viu,
Întoarce capete, dă-le ochiul și țestele văzătoare,
Scoală-i! spargă crusta, dorm salcâmii în sicriu.

3 iulie 2020(-Act piramidal-)


vezi mai multe poezii de: Rares Girea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

:)
Salcâmul?
Poate vreo altă rudă leguminoasă!
Cu respect, Glădiță

,//cia//! așa
narcispurice
miercuri, 09 iunie 2021