Despre smerenie - Saadi

Căzând din nori în mare, - un strop subţire
se ruşina de-a ei nemărginire.

„Oriunde-i marea - eu ce sunt?
„Şi ea de este - eu nu sunt!"

Acest dispreţ de sine-având temei,
o scoică îl primi în sânul ei.

lar soarta, vrând pe veci să-l ocrotească,
făcu s-ajungă o perlă-mpărătească.

Schimbată-n măreţie fu-ntreaga-i umilinţă.
La poarta nefiinţei bătând, primi fiinţă.

Vezi, înţeleptu-alege-al smereniei veşmânt.
Doar ramul plin de poame se pleacă la pământ.

*

Un tânăr înţelept şi blând la fire
ceru într-un oraş adăpostire.

Dreptcredincioşii-i preţuiră graiul,
şi-l puseră apoi să-şi schimbe straiul.

I-a zis cel mai de frunte dintre ei:
„N-ai vrea să mături praful din moschei?"

Aceste vorbe-abia de fură spuse,
că tânărul de-acolo se şi duse.

Îşi ziseră acei cu faţa slabă
că i-au cerut o prea măruntă treabă.

Odată-l întâlni pe drum o slugă.
„Făcut-ai rău că ai plecat în fugă.

„Tu n-ai ştiut s-alegi în acea zi,
„căci doar servind te poţi desăvârşi".

„Nimic n-a fost atunci de măturat.
„Eu doar spurcam acel lăcaş curat.

„Plecai fugind de-acolo-n ziua aceea,
„ca nu cumva să murdăresc moscheea!"

*

Avea un înţelept, vestit în ţară,
o slugă rea, doar bună de ocară.

Când să gătească se dădea în lături.
Mânca la masă cu stăpânu-alături,

şi îi lua chiar pâinea de la gură,
iar de băut, nu-i da o picătură.

De vorbe nu-i păsa, nici de toiag.
Şi-n uşă el bătea doar cu arţag.

Stăpânului îi zise un vecin:
ei fapte bune de la un hain?"

Pe drum îi presăra scaieţi şi spini
și în fântână azvârlea găini.

Stăpânului îi zise un vecin :
''Vrei fapte bune de la un hain''

Răspunse cel cu inima pioasă:
„Prietene al meu de stirpe-aleasă,

„e rea de fire sluga, nu-i minciună,
„dar firea mea devine tot mai bună.

„Acest om mă face, de rabd fapta lui,
„să pot răbda urgiile oricui".


*

Iubea un om cu inima curată
o fată tot la fel de ne-ntinată.

Răbda mereu de la duşmani batjocuri,
cum dai cu bâta-n minge pe la jocuri.

Îi spuse cineva: „Nu ţi-e ruşine ,
că pumni şi pietre curg puhoi pe tine?

Ți-e trupu-atât de slab, fără voinţă,
de rabzi orice duşmană umilinţă?

''Nu mai ierta-a vrăjmaşilor urgie,
căci se va spune că n-ai bărbăţie''

Răspunse cel cu dragoste fierbinte.
Cu aur scrieţi ale lui cuvinte:

„Mi-e inima o casă plină de iubire.
„Cum poate ura-n ea să-şi afle-adăpostire?"

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Saadi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.