Răstignire - Rainer Maria Rilke

De demult deprinși spre locul-osândei
să împingă câte-o-adunătură,
iute zbirii grei se plictisiră;
când și când o strâmbătură celor trei,

sortiți pieirii, aruncau,-n mută ură.
Dar fu sus mârșava osândire
grabnic împlinită; și cum isprăviră
trândăvia-i luă în stăpânire.

Când (pătat de sânge) zise tare
unul: Căpitane, a strigat.
De pe cal răspunse șeful: Care?
și-i păru și lui cu-adevărat

că-i strigat Elia. Cu-ncordare,
lacomi toți doreau să vadă-acum
și-i țineau la tușa care piere
un burete plin cu-oțet și fiere,
duhul să nu-și dea oricum.

Căci ei mai sperau un joc deplin
și să vină, poate, și Elia.
Dar din urmă-adânc strigă Maria
și, urlând și el, se stinse-n chin.




Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.