Ne-am rătăcit, suntem de negăsit.
Ce toxică placentă ne înconjoară,
Ca un imens portal spre abator,
Prin moarte să înviem… a doua oară.
Nu mai contează zodii sau destine,
Cu toții suntem legați de aceeași sfoară.
De secole încerc să evadez,
De pe planeta care vrea să moară.
Dar stau cu tine, să donăm iar sânge,
Printr-o aortă, către alt abis.
Te țin de mână, o să fie bine,
Bat clopotele… bat în paradis.
vezi mai multe poezii de: dan_gudila
Detalii poezie:
Distribuie pe: