Sonetul XVI - Rainer Maria Rilke

Prietene, deci, tu eşti singuratec...
Noi vorbe şi semne le-mpărtăşim,
treptat lumea prindem să ne-o însuşim:
doar chipul ei, poate, şi slab şi sălbatec.
Mireasma, cine cu-n deget o zvântă?
Puteri ne pândesc, cum tainice oşti.
Şi multe le simţi... Pe morţi îi cunoşti.
Descântecul însă cum te-nspăimântă!
Îndurăm împreună; punţi ne unesc:
Frânturi un întreg ne par, îndeajuns...
Mi-i greu să te-ajut. Deci nu mă sădi
În inima ta. Prea iute-ar rodi.
A zeului mână o port, o cârmesc:
Aci! Iată, Esau în blana-i ascuns.



traducere de Nicolae Argintescu-Amza

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.