Sonetele către Orfeu I, 8 - Rainer Maria Rilke

Doar în spaţiul laudei răsună
tînga, nimfa plînsului izvor,
trează, ca tot ce din noi se-adună
să rămînă clar-strălucitor
pe aceleaşi stînci cu porţi şi-altare. -
Vezi, mijesc pe calmii-i umeri zori
ai simţirii că ea-n fire-apare
cea mai tînără printre surori.
Doru-i martor, bucuria ştie, -
doar ea-nvaţă, numărînd urgie
veche, nopţi la rînd, cu mîini de fată.
Dar, pieziş şi nedeprins, ea ţine
constelaţie a vocii noastre, iată,
sus pe bolţi, în suflul ei senine.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.