Livezi XLI - Rainer Maria Rilke

O, nostalgia lucrurilor care
n-au fost iubite-n trecerea fugară
și cărora voim să le le-adăugăm
uitatul gest de-atunci, de-odinioară.

Revin mereu aceiași vechii pași
refaci mereu, mai dulce de-astădată,
șederea la fântână, un voiaj
sau mângâierea unei crengi, uscată...

Capela, cea uitată-n pace
tu, solitară să n-o lași;
să treci al cimitirului grilaj
să taci în cimitir cât și el tace.

Căci – nu-i așa? – vine odată timpul
să stabilești cu el un dialog pios, subtil.
Ai fost puternic, pământu-i mai puternic
și nu ne plângem doar cât timp nu știm.


Traducere Dumitru D. Ifrim

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.