Balconul - Rainer Maria Rilke

Ca de-un pictor pe balcon dispuse
de strânsoarea balustradei sale
și legate parcă-ntr-un buchet,
chipuri care-mbătrânesc, ovale,
clare-n seară par mai ideale,
ca pe veci și tulburând secret.

Vezi surorile acestea care,
ca și cum s-ar tot dori de mult
de departe, se susțîn ușoare,
un pustiu pe alt pustiu, mai mult;

și închis în grava lui tăcere,
fratele, de soartă încercat,
doar pe-ascuns cu mama-asemănat
de-o domoală clipă care piere;

și- n mijloc, prelung și uscată,
de neatins o mască de bătrană
parcă fără rude niciodatâ,
ca-n cădere-oprită de o mână,
pe când cea de-a doua, mai trecută,
ca și cum ar coborî tăcută,
de veșminte-atârnă nevăzută,
jos, în partea chipului
de copil, sfârșită toată, stoarsă,
de zăbrele înc-o dată ștearsă
ca și vagă, pară încă nu-i.


Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.