Nuferi (variantă) - Radu Gyr

Pe iazul plin de broaște dolofane,
sub zumzete albastre de țânțari,
cine bătu lumina-n ținte mari
și-a răstignit-o-n candide piroane?

Când au ieșit din mâini de aurari,
din dălți subțiri și gingașe ciocane,
genunchi plăpânzi, călcâie diafane
și umeri goi de heruvimi amari?

Sau poate noi, iubito, cine știe,
cuprinși în brațe-ntr-un amurg de veac,
ne-am înecat pe-un fund de veșnicie

și-acolo unde ochii noștri zac
o taină, un crâmpei de duioșie
aprinse albe candele pe lac.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.