Antagonism - Radu Gyr

De jos, din zbuciumata-mi adâncime,
tânjesc mereu seninătăți să isc,
gelos pe glaciatul lunii disc,
pe tot ce e celestă limpezime.

Vrând armonii de rece obelisc,
în genuine-arhitecturi sublime,
urăsc zbârlita râpelor asprime
și flămânzesc după zăpezi de pisc.

Port jindul simetriilor măiestre,
dar fierb în mine-un fluviu subteran.
Râvnesc doar prin crâmpeie de ferestre

ghețaru-nalt cu creștet diafan;
sunt clocot și vreau cer de roci alpestre,
vreau ape de oglinzi și sunt vulcan.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.