Vom juca jocul morții - Rabindranath Tagore

În seara aceasta, vom juca jocul morții — eu și mireasa mea.
Noaptea e neagră, norii de pe cer sunt capricioși, iar valurile urlă în larg.
Ne-am părăsit patul viselor, am deschis larg ușa și am ieșit — eu și mireasa mea.
Stăm într-un leagăn, iar vânturile furtunii ne împing cu sălbăticie din spate.
Mireasa mea tresare, cuprinsă de teamă și încântare; tremură și se agață de pieptul meu.
Multă vreme am slujit-o cu duioșie.
I-am așternut un pat de flori și am tras zăvoarele, ferindu-i ochii de lumina aspră.
Am sărutat-o ușor pe buze și i-am șoptit blând la ureche, până când a căzut într-o toropeală dulceagă.
Se pierduse în negura nesfârșită a unei dulci reverii.
Nu răspundea atingerii mele; cântecele mele nu reușeau să o trezească.
Dar în seara aceasta, ne-a chemat furtuna din sălbăticie.
Mireasa mea a tresărit și s-a ridicat; m-a luat de mână și am ieșit.
Părul îi flutură în vânt, vălul îi joacă în aer, iar ghirlanda îi foșnește pe piept.
Îmbrâncirea morții a legănat-o spre viață.
Suntem față în față și inimă lângă inimă — eu și mireasa mea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore