Grădinarul XLIV: Părinte, iartă-ne - Rabindranath Tagore

Părinte, iartă această pereche de
păcătoși. Vânturile primăverii suflă astăzi
în vârtejuri sălbatice, alungând praful
și frunzele moarte, iar odată cu ele
se pierd toate învățăturile tale.
Nu spune, părinte, că viața este
doar deșertăciune.
Căci am încheiat un armistițiu cu moartea
pentru o clipă, și doar preț de câteva ceasuri
parfumate am devenit nemuritori.
Chiar dacă armata regelui ar veni și
s-ar năpusti cu furie asupra noastră, noi am clătina
trist din cap și am spune: „Fraților,
ne tulburați. Dacă țineți neapărat la acest joc
gălăgios, mergeți să vă zdrăngăniți armele
în altă parte. Căci doar pentru câteva clipe
trecătoare am devenit nemuritori.”
Dacă oameni prietenoși ar veni și s-ar
aduna în jurul nostru, ne-am înclina cu
smerenie în fața lor și am spune: „Această
fericire nespusă ne pune în încurcătură.
E puțin loc în cerul infinit
unde sălășluim noi. Căci primăvara,
florile vin cu miile, iar aripile harnice
ale albinelor se îmbulzesc unele în altele.
Micul nostru rai, unde locuim doar
noi doi nemuritorii, este absurd de
strâmt.”

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.