Am găsit câteva scrisori vechi - Rabindranath Tagore

XIV
Am găsit câteva scrisori vechi de-ale mele, ascunse cu grijă în cutia ta
– câteva jucării mărunte cu care să se joace amintirea ta.
Cu o inimă temătoare, ai încercat să smulgi aceste nimicuri din fluxul vijelios al timpului
– cel ce mătură planete și stele – și ai spus:
„Acestea sunt doar ale mele!” Vai, nu mai e nimeni acum
care să le poată revendica – nimeni în stare să le plătească prețul;
și totuși, ele sunt încă aici.
Oare nu există în această lume nicio iubire care să te salveze
de la pierderea definitivă, aidoma acelei iubiri a tale
ce a păstrat aceste scrisori cu atâta grijă duioasă?
O, femeie, ai venit pentru o clipă lângă mine și m-ai atins cu marele mister al femeii
ce sălășluiește în inima creației – ea, care îi redă neîncetat lui Dumnezeu propriul Său chip
revărsat de dulceață; ea, care este iubirea, frumusețea și tinerețea veșnică;
ea, care dansează în pâraiele clocotitoare și cântă în lumina dimineții; ea,
care cu valuri fremătătoare alină setea pământului și a cărei milă se topește în ploaie;
ea, în care Cel Veșnic se frânge în două, într-o bucurie ce nu se mai poate stăpâni
și care se revarsă în durerea iubirii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore