Pieta (Maria Magdalena) - Rainer Maria Rilke

Ci iar îți văd picioarele, Isuse,
pe care, tinere, ți le-am văzut,
atunci când ți le-am fost spălat, nu făr'
de teamă, încâlcindu-mi-se-n păr:
un alburiu vânat, în spini căzut.

Le văd (nicicând întru ispită duse)
întâia oară-n noaptea cea mai dulce
a dragostei – ce,-alături, să ne culce
n-a vrut; și-acum ești privegheat, Isuse.

Și, uite, brațele ți-s frânte-acum,
dar nu, iubitule,-n strânsoarea mea.
Ți-e inima a tuturor – și cum
mi-aș fi dorit să fie doar a mea!

Ești ostenit și gura-ți n-are, aspră,
de grijă aleii mele cum să-i poarte.
Vreo oră, baremi, va fi fost a noastră?
Ce straniu,-acum, ne-mpreunăm în moarte!



Traducere Șerban Foarță

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.