Sub stele, ce străbat clestarul nopţii
Şi-nvie luciul apei, iazul este
Un cer visat de sălcii credincioase,
Îngenuncheate pentru rugăciune.
O lotcă se desprinde-ncet. Lopata
Ei cade cadenţând singurătatea.
— Pescare, ce îndrumi din vâslă luntrea
Pe-un iaz cu stele sau pe-un cer cu nuferi
Şi stai încovoiat ca sub o cruce,
Ridică-te-n picioare! Fii profetul Semeţ,
ce-azvârle tuturor cuvântul
Şi pescuieste-n suflete vecia.
Năvodul tău desface-l — îl aruncă!
Ai prins luceafărul din cer! Scânteie
Cu solzi de-argint, tremurător în plasă.
Şi stea cu stea în juru-i, înstelarea:
În bură si-n ninsoare de lumină,
În picături de ploaie sclipitoare,
În grindină tăcută de luceferi,
Prin plasa ta, pescare, se adună.
Revine lotca-n ţărm. În zori lopata
Ei cade întristând singurătatea.
E zi. Pe iaz s-a resfirat cununa
De nuferi albi, bătută-n stele de-aur...
La mal un om îsi trage plasa goală,
Şi stă încovoiat ca pentru rugă.
Distribuie: