Se-nalţă în aer fuior de castel
Pe plete de stânci sculptate-n argint,
Liane-mpletesc, unduinde, tunel
Şi turnuri se-alintă în aburi de-absint.
Se-aude gâlceavă de-alese viori,
O harfă suspină sub palme de vânt.
Castelul tresare. Şi caii de sori
Se ţes peste ape, se-nvârt în descânt.
În care de-amurg ferecate-n tăceri,
Gonesc spre castel clipe-n cape de jar.
Castelul se surpă de-atâtea poveri
Şi muşchiul se-ascunde sub foi de arţar.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Detalii poezie:
Distribuie pe: