Contract despre împăcarea sufletului cu trupul - Pavol Janík

Mă gândesc la amintirea isprăviților măcelari
și ucigași ai meșteșugarilor.
Mă orbește moartea lor alb-zăpadă, igienică
desăvârșită sub aspect profesional.
Sufletele lor fără pelicule și oase
amintesc de lampioane
modelate din respirațiile copiilor
și curcubeu, învăluind
cuvinte atât de duioase
rostite șoptit în
văzduhul geros.

Eu mă gândesc la amintire isprăviților
taximetriști și chelneri.
Mă emoționează destinul lor de răscumpărători
ai acestei lumi ce nu se vinde.
Sufletele lor abstracte
codificate complicat, cu parolă
și dividende de patru procente.
Sufletele lor câștigătoare
și convertibile,
ce se înmulțesc, sporesc
în urma contractelor de virament.

Mă gândesc la amintirea isprăviților
turnători și prostituate.
La ochii lor credincioși, limpezi
ușor speriați
la absolutul lor auz parabolic
și modul electromagnetic de a memoriza.

Suflețelele lor rebegite tremură în
muzica albăstrie a
luminii de lună.

Prin sticlele mele interioare
se prelinge spirtul în flăcări.
Eu am pierdut cheia de la propria mea ființă.
Și acum urmăresc extrem de atent
cum în firea mea se stinge
insuportabilul suflet al cuiva –
fără sens și strălucitor
ca orașul nocturn.


Traducere Leo Butnaru

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Pavol Janík



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.