Sonet- 2 - Paul Sava

SONET


La ura-mi de balaur, adăugai cerneala
uraniului ascunsă-n adâncuri la Urali,
abscise și-ordonate să-mi plăsmui din corali,
anatemând un temple și preaslăvind vestala.

Ea, inima, năucă aleargă pe coclauri,
te caută prin smârcuri, apoi printre luceferi,
iuțește către tine cu pași tot mai neteferi,
bezmetica arzându-ți la glezne flori de lauri.

Stângaci și necrezându-mi de trist și nepereche,
elimin ipoteza unei nevrute farse,
părându-mi-se totuși că sunt într-o ureche.

Ulciorul nu se sparge dus des la apă, dar se
secatuie izvorul, cum zice vorba veche.

Va lăcrima vre-o fată pe-a mele buze arse?

Paul Sava - LACRIMI USCATE

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Paul Sava



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.