Da sunt frumoși - Paul Sava

DA SUNT FRUMOȘI


Da, sunt frumoși oamenii și pe-aici,
dimineața,
în zilele lucrătoare,
când zoresc spre
cu ce se îndeletnicește fiecare,
ca pretutindeni.

Orașul n-are tristețea festivă
a vitrinelor cu lumini ferecate
sub cortine de fier împletit,
și trecători îmbrăcați de duminică.

Da,
sunt frumoși oamenii și pe-aici,
dimineața.

Dar după ora de vârf,
când cei ce muncesc
cedează turiștilor locu-n metrouri,
apar:
cerșetorii,
plimbătorii de câini,
falșii orbi,
fumătorii de mucuri,
rezemați într-un peș
de balustradele gurilor de metrou,
mestecătorii de chewing-gum
de toate culorile,
cu urechi astupate de căști,
leagăne parkinsoniene,
sorbitori de droguri,
cu priviri pierdute în cine știe ce false,
înalte profunzimi, fragile,
subțiri ca întâia pojghiță de gheață.

Tot acum
apar delicvenții,
pretinzând ajutoare morale
și bani,
"să ne dați, dacă nu vreți să recidivăm"
amenință ultimativ printre dinți.
Cloșarzii, cascând împuțiți, se scarpină
să-și mute de ici colo păduchii.
E pitoresc,nu-i așa?

Apoi ies la iveală șomerii!
Adevărații și falșii șomeri.
Victime, toți,
fie ale recesiunii,
fie ale lipsei dorinței lor de-a munci.
În definitiv, cu alocația de șomaj
se poate trăi mai bine
decât în țările comuniste.
Și, în sfârșit,
vin greviștii!
Veseli,
cu lozinci care nu seamănă cu hainele lor,
cu privirile lor,
cu politicienii din opoziție
drapați cu diagonale tricolore
amestecați printre ei,
braț la braț,
cot la cot.
Ai zice mai degrabă că se joacă de-a greva.

De ei se lipesc cei ce stau la cognace
sau joacă bile prin cafenele,
manifestanți de profesie
supranumiți "les casseurs".
Aici zilnic cineva manifestă pentru ceva
de unde-or fi atâtia nefăcatori de nimica?

Ies cu pancarte la drumul mare
femei cu țâțele goale
să ceară cine-știe-ce, sau drepturi egale,
fătălăi care vor să se-nsoare-ntre ei,
supărați pe vreo față bisericească
care-a refuzat să-i cunune;
(Sunt și din astea; puține, dar sunt.)

Îngrășati cu cârnați polonezi,
cântăreți declarați "solidamosch"
își răcnesc indignarea
pe străzi cu vitrine gemând de cărnuri,
brânzeturi, legume și fructe
din toate țările lumii,
și cer drepturi sau danii
pentru Polonia
pentru Afganistan,
pentru Salvator,
pentru toți muritorii de foame din lume,
pentru cancer,
pentru S.I.D.A,
pentru libertatea pușcăriașilor
de a zămisli pușcăriași
în timpul și la locul ispășirii pedepsei,
pentru pilule anticoncepționale,
pentru copii în eprubetă,
pentru utere cu chirie,
pentru copii pe parale-nfiați,
pentru cei în vechime-aruncați
de pe stâncile Taigetului,
pentru partidul comunist,
pentru protecția animalelor din Antarctica,
pentru religie,
pentru politică,
pentru libertatea de a ghici viitorul
în cărți sau cafea,
pentru curvăsărie,
pentru rachete sol-sol,
pentru Pace.
Toți ies în stradă să ceară ceva;
au și timp, au și voie.
Aici libertatea e gratis!
Se găsește pe toate drumurile;
nici nu mai știu ce să facă cu ea!

Numai morții,
măcelăriții,
impușcații,
ștrangulații,
violații, cu plămâni înfundați de călușuri,
copii sodomiți ascunși
sângerânzi în boschete,
și alții,
și alții...
Numai ei, numai morții,
și cei rămași după ei în haine de doliu
nu se încumetă să ceară nimic.
Nu ies în stradă cu nici o lozincă;
nici măcar cu "nu vrem moartea păcătoșilor
ci mântuirea lor".
Ar fi o libertate
de care nimeni nu face uz,
o libertate care n-ar folosi la nimic!

Și asta durează
până la ora de vârf din amurg,
când, pentru un ceas,
apar din nou oamenii frumoși,
mai mulți,
mai obosiți,
mai încărcați de speranțe,
mai neajutorați
în fața spaimelor de peste zi
sau din miez de noapte.

Se înghesuie din nou în metrouri,
ațipind din picioare,
ca să ajungă mai repede-acasă,
să-și găsească, întregi,
copiii veniți de la școală,
bunicile sănătoase-mpletind,
și televizoarele vărsând știri
despre crime, intemperii și războaie.

Când se anuntă, chicotind ora exactă,
căci da, se da și aici ora exactă,
se retrag toți în unghere de umbră.
Toți, bogați și săraci,
se roagă-n genunchi,
spăimântați,
la vițelul de aur.

Obosiți,
adorm lăsându-și averea și somnul și viața
în grija polițiștilor înarmați
-în prin-ci-piu!?-
ca să le apere somnul, averea și viața.
Dar nu e tocmai sigur,
căci în jocul de-a hoții și vardiștii
miza e viața,
și când polițiștii îl joacă, deseori mor.

De aceea adorm toți prea târziu,
cu, sub pernă, averea, păduchii
pistolul sau viața.

Așa trece noaptea pe-aici.

Până când,
în sfârșit,
vine iar dimineața,
și atunci, da,
dimineața,
oamenii sunt și pe-aicea frumoși.

Paris,decembrie 1983
Paul Sava-LACRIMI USCATE

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Paul Sava



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.