Taina ferigilor - Paul Celan

În bolta săbiilor se privește inima-nverzită a umbrelor.
Strălucitoare sunt lamele: cine nu șovăie-n moarte înaintea oglinzii?

Aici se mai toarnă-n ulcioare via-ntristare:
Floral se întunecă, nainte s-o bea, de parcă apă n-ar fi,
de parcă-ar fi o margaretă aici, care-ntrebată-i despre obscura iubire,
despre mai negrul pat pentru lagăr, despre părul mai greu...

Aici însă-au grijă numai sclipirile fierului,
iar un lucru de lucește încă aici, o sabie fie.
Golim ulciorul doar de pe masă, doar pentru că ne ospătează oglinzile:
spargă-se unul în două, acolo unde suntem verzi ca frunzișul!


(din volumul Nisipul din urne, traducere de George State)

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Paul Celan



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.