Sus - Paul Celan

Călătorii: vultur şi stea.


Jos, după tot, noi,
zece la număr, poporul de nisip. Timpul,
cum să nu, are
şi pentru noi o oră, aici,
în oraşul de nisip.


(Povesteşte despre fântâni, povesteşte
despre cununa fântânilor, roata fântânilor, despre
adâncurile fântânilor – povesteşte.


Numără şi povesteşte, ceasul,
şi acesta, trece.


Apă: ce
cuvânt. Te înţelegem, viaţă.)


Străinul, nechemat, de unde,
oaspetele.
Rochia lui picurătoare.
Ochii lui picurători.


(Povesteşte-ne despre fântâni, despre –
Numără şi povesteşte.
Apă: ce
cuvânt.)


Rochia lui şi ochii, el stă,
ca noi, în plină noapte, el arată
înţelegere, el numără acum,
ca noi, până la zece
şi nu mai departe.

Sus,
călătorii
rămân
de neauzit.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Paul Celan



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.